Una dintre principalele griji ale noastre, ale mămicilor, este legată de mâncare: ce, cum și cât mănâncă cel mic. Niciun început nu este ușor și nicio schimbare nu se produce de pe o zi pe alta. Cu aceste lucruri în minte, suntem gata de aventura descoperirii alimentelor în care îi vom însoți și ghida pe copiii noștri. Trebuie să avem permanent încredere că bebelușul va simți care sunt alegerile bune pentru el, câtă vreme ne facem datoria de a-i oferi constant alimente cât mai variate, din cât mai multe grupe alimentare, cât mai naturale și pe cât posibil neprocesate.

Cum știm că bebelușul este cu adevărat pregătit pentru diversificare

Există niște semne clare după care ne putem orienta înainte de a începe să îi oferim copilului alimente variate. În general, aceste condiții sunt îndeplinite în jurul vârstei de 6 luni:

  • Își ține bine capul ridicat și spatele
  • Poate sta în funduleț câteva secunde, fără susținere
  • Este deja interesat de mâncarea adulților
  • Își poate coordona mânuțele și ochii, astfel încât să apuce o bucată de mâncare sau o jucărie și să o ducă spre gură
  • Poate înghiți (nu are tendința de a împinge cu limba mâncarea afară din gură)

Pe de altă parte, există și semne care ne pot păcăli. Ele nu indică faptul că ar trebui să facem pasul spre diversificare:

  • Își bagă pumnișorii în gură
  • Cere lapte mai mult sau mai des
  • Se trezește noaptea mai frecvent

În orice situație vă recunoașteți, nu uitați că există un timp potrivit pentru toate în viață, inclusiv pentru diversificare.

Care sunt strategiile de convingere la care putem apela

Diversificarea clasică începe cu piure de legume pe care i-l servim bebelușului cu lingurița. Ce se întâmplă însă dacă el refuză treptat delicioasa ofertă? Atunci putem încerca să îi dăm bucăți de alimente moi, de mărimea unui deget, pe care le poate ține cu ușurință în mână. Planul este să le studieze mai întâi, ca să se familiarizeze cu texturile și cu culorile. După aceea, cu puțin noroc, le va băga și în guriță, se va lăsa convins de gustul bun și le va înghiți.

Cele mai convingătoare alimente pot fi:

  • Legumele fierte tăiate sub formă de bastonașe cât degetul sau buchețele (morcov, cartof, dovleac, broccoli, conopidă)
  • Fructele moi tăiate la fel (avocado, piersică)
  • Fructele coapte (măr, pară)
  • Carnea slabă tocată și pregătită sub formă de chiftlele făcute la cuptor
  • Oul bine fiert și tăiat în sferturi

Nu renunța neapărat la piureuri, dar propune-ți să i le oferi celui mic cu titlu de „test”, lăsându-l să îl exploreze în voie pe măsuța lui. Deocamdată cu mânuțele, cu fața, cu limba, chiar cu părul, dacă așa îi dictează imaginația. Trebuie să conștientizăm că diversificarea presupune mult mai mult decât simpla hrănire a copilului. Este un proces mult mai complex și mai fascinant. Practic, cel mic se împrietenește cu mâncarea, învață prin joacă texturi, culori, mirosuri și, într-un final, gusturi pe care le descoperă acum pentru prima dată în viață.

Poți îmbogăți gustul mâncării preparate prin adăugarea de ierburi aromatice sau uleiuri (de măsline, de nuci, etc), astfel mesele devin un deliciu pentru întreaga familie.

O altă variantă este mâncatul împreună cu un alt bebe mai mâncăcios sau chiar cu mai mulți copii. Unii dintre copii mănâncă mult mai bine la creșă decât acasă.

Ce facem când un bebeluș mâncăcios refuză hrana

Dacă ni se întâmplă ca un copil care este în general pofticios să treacă printr-o perioadă mai mofturoasă, panica este greu de evitat. Vă sfătuiesc însă să analizați situația cu calm și răbdare. Poate că bebelușul este în plină erupție dentară, a răcit sau pur și simplu îl doare burtica. Soluția nu este să insistăm, forțându-l să mănânce. Mai întâi căutăm explicația, tratăm cauza, sau, în cazul durerilor de dinți, așteptăm să treacă.

În situația serioasă în care copilul nu are poftă de mâncare o perioadă mai îndelungată, până la câteva luni, se recomandă o vizită la medicul pediatru și câteva analize de sânge. La baza acestui comportament se poate afla o carență de vitamine și minerale; de exemplu, o anemie care trebuie tratată cu suplimente de fier.

Un set de încurajări pentru părinți

  1. Păstrați-vă mereu calmul, răbdarea și zâmbetul pe buze!

În cazul în care copilul refuză inițial un aliment, asta nu înseamnă că ați primit un verdict definitiv. Încercați să reveniți cu el peste câteva zile, peste o săptămână, gătit în alt mod (brioșă, cuptor, abur) uneori de 5, 10 sau chiar de 20 de ori dacă este cazul, dar într-un mod subtil și neinvaziv. Gândiți-vă că este posibil să ajungă unul dintre preferatele lui peste câțiva ani, sau, dimpotrivă, să nu îi placă niciodată.

  1. Nu vă panicați!

Mulți copii nu mănâncă mult până la vârsta de 1 an. Mulți părinți au așteptări nerealiste față de cât ar trebui să mănânce cel mic, însă un copil sănătos nu va răbda de foame. Va cere de mâncare când nu vă așteptați.

  1. Fiți modele pentru cei mici!

Pentru că ceea ce face părintele este tentat să facă și copilul, toată familia ar trebui să mănânce la masă cu cel mic, aceeași mâncare variată, gătită sănătos. Bineînțeles, la masă nu se pornește televizorul și nu ne lăsăm distrași de alte activități. Accentul cade pe mâncare, ne privim frumos în ochi și vorbim între noi pe un ton cald și plăcut.

Sper că v-am convins încă o dată că: Alături de cei mici, facem un pas mare către un stil de viață sănătos!

Ce aliment i-a plăcut din start copilului tău în procesul de diversificare?

Facebook Comments