Bună, dragii mei.

Pentru că suntem în vacanță m-am gândit să vorbim azi despre rolul bunicilor în viața și, mai ales, în alimentația copiilor. Un studiu care a inclus 15.000 de copii cu vârsta de 3 ani a demonstrat că cei care erau îngrijiți de bunici aveau un risc cu 20% mai mare de a fi obezi decât ceilalți. S-a observat însă și că acești copii erau mai fericiți, lucru evident imposibil de cuantificat.

Mulți dintre micii mei pacienți sunt în vacanță la bunici, așa că am tot discutat despre cum, ce și cât ar trebui să mănânce acolo. Mai mult decât atât, unii dintre copii locuiesc cu bunicii așa încât aceștia sunt esențiali când vine vorba de pregătirea meselor. Eu am fost un copil din această a doua categorie și pot spune că mă simt privilegiată. Știm cu toții că simțul mirosului este cel mai important în ceea ce privește amintirile și că nici gustul nu e foarte departe.

Amintirile mele din copilărie cred că au 90% o componentă culinară. Și nu cred că exagerez când spun că lucrul ăsta e foarte important pentru ceea ce sunt azi. Legătura cu mâncarea este una specială iar comportamentul alimentar din primii ani de viață are un impact major asupra preferințelor pe termen lung. Iar bunicilor le place să își răsfețe nepoții, asta e clar! Și, din punctul meu de vedere, ăsta e un lucru bun, pe care ar trebui să îl folosim în favoarea noastră.

Din punct de vedere practic, putem avea două categorii.

1. Copilul locuiește cu bunicii sau aproape de aceștia și mănâncă des ceea ce prepară ei

În această situație e foarte important ca bunicii să fie „în aceeași barcă” cu părinții. Cu alte cuvinte să respecte regulile impuse de aceștia. Avantajul este că bunicile au timp să gătească tot felul de minunații. Știu să facă supe și sosuri delicioase și cel mic poate mânca în fiecare zi o mâncare caldă, gătită. E necesar să înțeleagă însă care este porția corectă pentru cel mic. Adică să nu umple farfuriile cu vârf sau să insiste cu a doua porție. De asemenea, să nu facă prăjeli sau mâncăruri grase și să nu le ofere celor mici dulciuri de câte ori își doresc aceștia.

Având în vedere vârsta și problemele de sănătate pe care le pot avea uneori bunicii, dacă reușim să îi convingem să gătească și să mănânce și ei mai sănătos vom împușca doi iepuri deodată. Și îl putem învăța pe cel mic ce înseamnă să facem o excepție permițându-i să prepare o prăjitură cu bunica o dată pe săptămână și să o savureze împreună.

Click aici și află o rețetă de mic dejun delicios pe care să îl prepari împreună cu cel mic!

Este foarte important să stabiliți niște reguli clare, să le discutați cu răbdare cu bunicii, să fiți răbdători și în același timp fermi.

2. Bunicii locuiesc în altă localitate și copilul îi vizitează mai rar, eventual în vacanțe

În această situație influența alimentelor mâncate la bunici nu este atât de mare. Asta atât timp cât cel mic revine la o alimentație sănătoasă atunci când se întoarce acasă. Discutați cu cel mic ce își dorește să mănânce la bunici. Stabiliți împreună cât de des ar fi ok să consume alimentele respective. Alegeți niște mese extra speciale, pe care nu le preparați de obicei acasă și renunțați la dulciurile de cumpărat sau la alimentele pe care le preparați și dumneavoastră de obicei.

Amintiți-le celor mici să fie atenți la semnalele pe care le dă corpul, la senzația de foame și de sațietate. Explicați-le că nu trebuie să exagereze pentru că este timp suficient pentru a le încerca pe toate. Gândiți-vă că este o oportunitate excelentă ca cei mici să învețe moderația și auto-controlul și să facă diferența dintre regulă și excepție. Este exact la fel ca atunci când dumneavoastră mergeți în concediu.

Evident că le puteți sugera bunicilor ce și cât să îi ofere celui mic. Dar puteți fi mai toleranți față de micile scăpări ale acestora. Pe termen lung, amintirile legate de bunici și de mesele împreună cu aceștia sunt mai importante decât orice dietă.

Copilăria mea are gust de gogoși cu gem și plăcintă cu brânză, de ghiveci de legume și ardei gras verde cu cașcaval, de mămăligă cu brânză și griș cu lapte. Iar când mă gândesc la bunica mea îmi vine instantaneu în minte mirosul de cozonaci și de cacao cu nucă. Voi a ce vreți să miroasă copilăria copiilor voștri? Pentru că nu uitați: un copil bine hrănit e un copil fericit!

Facebook Comments